Recenzie Războiul bătrânilor de John Scalzi


Titlul original: Old Man's War
Editura: Nemira
Autor: John Scalzi
Număr de pagini: 293
Traducător: Marian Truță
An apariție: 2015

Literatura SF ocupă un loc aparte în inima mea din momentul în care am pus mâna pe primul volum din Seria Dune. De atunci, am rămas fidel acestui gen literar și am citit zeci de volume despre călătoria în spațiu, despre extratereștri agresivi, despre lupta omului pentru colonizare în afara Terrei, despre depresia cosmonauților care stau prea mult departe de Pământ sau despre călătoriile în timp.
Acum câteva zile eram în București ca să iau câteva acte de la Facultatea de Drept și aveam de așteptat cel puțin 2 ore ca să intru în posesia lor. Și m-am dus pe Centrul Vechi unde m-am așezat pe o bancă, la umbră, lângă o biserică impunătoare, cu o sticlă de apa plată lângă mine și cartea Războiul bătranilor de John Scalzi.
În biserică intrau oameni de toate vârstele de la copii până la octogenari, iar eu citeam o carte SF despre cei de vârsta a 3-a care se înrolează în armată pentru că nu mai au niciun scop în viață. Știu că e o combinație ciudată între biserică și SF, dar eu niciodată nu am trăit prin ochii lumii.

John Scalzi creionează un personaj interesant, un bătrânel pe nume Perry care are 75 de ani și care se înrolează în trupele FCA, imediat după ce vizitează mormântul soției lui. Dacă deveneai soldat al Forțelor Coloniale de Apărare nu mai aveai voie să te întorci pe Pământ, așa că personajul principal a lăsat toată averea fiului și a plecat într-o noua sa calatorie. Oamenii încercau să colonizeze cât mai multe planete din diferite sisteme solare, dar în același timp multe specii extraterestre duceau războaie de cucerire sau de apărare, depinde de la caz la caz sau ca să mă exprim altfel de la planetă la planetă. Perry va învăța pe propria piele că un extraterestru care arată fioros este de fapt un pacifist, iar unul care arată inofensiv te poate mânca la micul dejun în secunda 2, chiar dacă faci parte dintr-o delegație diplomatică.

Ce mi-a plăcut în mod deosebit în Războiul bătranilor de John Scalzi este faptul că nu toate rasele extraterestre sunt mult superioare oamenilor, dimpotrivă. Iar dacă noi ne temem de un atac al unei rase superioare în viitor, în această carte oamenii sunt prezentați ca armată de cucerire, distrugătoare de civilizații întregi.
Dincolo de aventuroasa experiență a lui Perry mai sunt, totuși, anumite elemente care fac din Războiul bătrânilor cu adevărat o capodoperă. Sub firul narativ principal, Scalzi construiește câteva rase pe care le și dezvoltă puțin în paginile romanului, rase care sunt cireașa de pe tortul reprezentat de primul volum din serie. M-aș avânta să vă povestesc despre ele însă nu prea știu cum să o fac astfel încât să nu vă răpesc surprizele care vă așteaptă, așa că mă voi opri, deși tare mă mănâncă degetele să tastez cum văd eu filosofia rasei Consu.

Războiul bătranilor de John Scalzi este prima carte din această serie, urmată de Brigăzile Fantomă și Ultima Colonie, iar toate aceste cărți le puteți cumpăra de la librăria online Libris.

„După ce și-a terminat muniția s-a răsucit cu fața spre planeta care urma să o ucidă și, ca un bun profesor de religie orientală, așa cum fusese, a compus un jisei, un poem al morții sub formă de haiku: Nu jeliți prieteni. Sunt stea căzătoare spre altă viață.
L-a trimis cu ultimele ei clipe. Apoi a murit, un fulger iute pe cerul întunecat la Cumpătării. Îmi fusese prietenă. Îmi fusese chiar iubită. Fusese mai curajoasă decât aș fi putut fi eu în clipa morții. Și, da, la naiba, fusese o afurisită de stea căzătoare.”

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Outlaw King, oficial trailer

Prima imagine din filmul Ad Astra cu Brad Pitt

Upgrade, un trailer care mi-a placut la nebunie